Îți spuneam în articolul trecut că pătrunderea unui necunoscut în spațiul tău intim îți crește nivelul de stres. Dar există și momente în care spațiul tău personal este “încălcat” de străini și totuși ești extrem de euforic: este vorba despre adunările mari în care oamenii au aceeași stare de spirit, context în care corpul îți este străbătut de fluxuri de adrenalină; gândește-te la mulțimile care participă la partide sportive sau concerte sau la atmosfera din cluburile foarte aglomerate și la modul în care aceștia reacționează la „invadarea” spațiului intim.

Cel mai probabil acest lucru are o strânsă legătură și cu psihologia mulțimilor și cu eliberatorul gând că, cel puțin pentru câteva momente, poți renunța la ceea ce uneori pare o adevărată povară (conștiință de sine) și poți să te lași purtat de val (din păcate această stare colectivă poate avea și efecte negative prin ușurința cu care oamenii acceptă să ia parte la activități antisociale în momentul în care consideră că beneficiază de anonimitatea oferită de mulțime). Ceea ce vreau să subliniez este că există și acest caz în care depășirea granițelor spațiului intim de către un străin nu îți ridică nivelul de stres: momentul în care faci parte dintr-o mare adunare de oameni, oameni ce au aceeași stare de spirit.

Și acum să trecem la lucruri mai aplicabile:

 Comunicarea nonverbală prin proxemică. 7 curiozități de pe glob.

#Dacă te afli într-o mare aglomerare urbană asiatică și stai jos în timp ce călătorești cu metroul/trenul…nu te speria dacă “vecinul” adoarme cu capul pe umărul tău. Este o practică acceptată din cauza distanțelor lungi străbătute de către angajați către/dinspre locul de muncă.

#Dacă te afli în America de Sud și faci cunoștință cu un bărbat într-un cadru nu foarte formal, așteaptă-te la o îmbrățișare…chiar dacă ești bărbat. Nu este neobișnuit ca aceștia să apeleze la acest tip de întâmpinare (gest de care nici noi nu suntem străini)

#Nu este deloc neobișnuit pentru lumea arabă ca în timpul unei plimbări doi bărbați să se țină de mână (sau de braț). Este un gest ce exprimă prietenie și afecțiune și întrucât în lumea arabă există o segregare a sexelor, multe dintre gesturile de afecțiune sunt îndreptate către persoane de același sex (fără a avea o conotație sexuală). Îmi aduc aminte că primul contact cu acest obicei a fost cu ocazia unei vizite în Istanbul și era un gest extrem de întâlnit în partea a doua a zilei, când oamenii ieșeau să se plimbe pe străzile acestui oraș minunat.

#Tot în lumea arabă oamenii sunt obișnuiți să îți vorbească de foarte aproape. Ceea ce în occident este interpretat ca un afront (adresarea de foarte aproape, pătrunderea frontală în spațiul intim) este o practică obișnuită în orientul mijlociu, fără a există dorința de a crea disconfort.

#În Africa este nepoliticos ca în mijloacele de transport în comun să nu te așezi pe locul de lângă o altă persoană. Deci dacă ești singurul călător din autobuz și la prima stație se urcă o altă persoană trebuie să știi că, din respect, va ocupa fix locul de lângă tine. Întrebări trebuie să îți pui în momentul în care nu se întâmplă asta…Acum imaginează-ți acest scenariu într-un autobuz din România.

#Dacă te afli în Australia și călătorești cu transportul în comun ai grijă să nu îl atingi pe cel care stă lângă tine. Aceste atingeri sunt considerate extrem de ciudate și trebuie să le eviți (se pare că în general nu sunt foarte deschiși când este vorba de atingeri și există anumite motive care susțin acest fapt).

#Locuitorii din Singapore folosesc un pachet de șervețele pentru a arăta că un loc este ocupat (la bibliotecă, la bar, la cafenea etc.). Spre deosebire de aceștia, europenii acceptă ideea că un loc este ocupat doar în momentul în care pe acesta se află un obiect mai personal (o haină, o geantă, cărți etc)

 

Bineînțeles că mai sunt și alte diferențe, dar dincolo de acestea cele patru zone „desenate” de Hall sunt la fel de valabile în orice colț de pe glob, doar dimensiunile lor suferind anumite variații. Ocuparea spațiului spune foarte multe despre noi și, de cele mai multe ori, nu necesită o completare verbală. Poți foarte ușor să atragi simpatia sau antipatia celor din jur doar datorită modului în care te desfășori, a scaunului pe care îl ocupi în autobuz, a modului în care accepți o îmbrățișare. Pare nedrept dar oamenii își creează o părere despre ține înainte că tu să apuci să te prezinți…motiv pentru care trebuie să știi ce comunici  nonverbal.

Advertisements