Toți suntem la fel. Când ne e rușine. Când ne e frică. Când suntem fericiți.

Bineînțeles că fiecare om este diferit, dar astăzi vom vorbi despre anumite momente în care toți suntem la fel sau, mai exact, arătăm la fel. Importanța limbajului nonverbal ar fi mult diminuată în cazul în care regulile acestuia s-ar modifica de la o cultură la alta. Bineînțeles că există multe interacțiuni sociale (exprimate prin limbaj nonverbal) care sunt influențate de etnie, fiind evident că ceea ce se aplică în spumoasa Americă de Sud nu se aplică și în Țara Soarelui Răsare, dar despre aceste aspecte vom vorbi în articolele viitoare.

Astăzi vreau să îți spun câteva cuvinte despre cele 7 emoții de bază, și despre felul în care acestea sunt reprezentate la fel pe fața oricui, indiferent că provine din Marele Măr sau Micul Paris. Emoțiile, la fel ca și interpretarea manifestărilor acestora, sunt gestionate de sistemul limbic al creierului uman, responsabil și de automatismele necesare supraviețuirii (ca specie). Fiind vorba despre o moștenire genetică, se pare că ultimii 250.000 de ani de evoluție umană ne ajută să ne manifestăm și să interpretăm la fel și involuntar emoțiile, indiferent de locul din care provenim.

Primul care a studiat în detaliu acest lucru (modul în care ne arătăm emoțiile prin expresii faciale) a fost Charles Darwin, expunându-și ideile în celebra Expresia emoțiilor la om și animale , acesta fiind foarte interesat de motivul pentru care emoțiile se manifestă pe fețele noastre în felul în care o fac.  Darwin a ajuns la concluzia că expresia facială ne ajută să reacționăm la respectiva emoție (din punct de vedere biologic, ex: prima exprimare fizică a fricii ne pregătește pentru luptă, prima a dezgustului ne micșorează capacitatea de recepție a sistemului senzorial), totodată arătând și cum urmează să reacționăm. Singura expresie facială care a ridicat semne de întrebare (de ce se manifestă așa) este cea a fericirii; concluzia la care a ajuns este că fericirea se manifestă astfel (obraji ridicați + riduri în jurul ochilor ) tocmai pentru a nu fi confundată cu una dintre celelalte 6 emoții.

Dar cel care a revoluționat cu adevărat ceea ce știm despre exprimarea facială a emoțiilor (prin intermediul microexpresiilor) este Paul Ekman,  doctor în psihologie, care a studiat și demonstrat universabilitatea emoțiilor faciale (efectuând studii în diverse colțuri ale lumii, pentru a demonstra că exprimarea facială a emoțiilor nu este influențată de contextul social). Acesta a descoperit că oamenii sunt capabili să afișeze peste 10.000 de expresii faciale, însă numai 3.000 dintre acestea au legătură cu emoțiile trăite. Tot el este consultantul care i-a sprijinit pe cei de la FOX să îi dea naștere celebrului Carl Lightman (personajul având influențe din viața doctorului Ekman).

Dar ca să nu lungim suspansul, cele 7 emoții fundamentale și microexpresiile faciale aferente lor sunt:

furia – sprâncenele apropiate formează un V deasupra ochilor, maxilarul încleștat, privirea focalizează

fericirea – zâmbet (ambele colțuri ale gurii ridicate), riduri în jurul ochilor (celebra laba gâștei)

tristețea – colțurile gurii sunt orientate în jos, pleoapele căzute

dezgustul – obraji ridicați, buza de sus ridicată, nasul încrețit

frică – gura deschisă, sprâncene ridicate și apropiate, pleoape încordate

 uimirea – gura deschisă, sprâncene ridicate și coborâte imediat, ochii larg deschiși

disprețul – unul dintre colțurile gurii este încordat și ridicat ușor

un video cu prezentarea acestora puteti urmari aici.

O întrebare legitimă este dacă aceste microexpresii faciale pot apărea și voluntar pe chipul uman, fără ca starea exprimată să fie trăită în acel moment. Răspunsul este afirmativ, cu o singură mențiune: creierul uman este capabil să facă diferența între cele 2 situații, în principal datorită vitezei cu care aceste expresii apar pe chipul uman atunci când nu ne prefacem. Forțate, aceste expresii sunt mai leneșe iar privitorul sesizează, uneori inconștient, că lucrurile nu sunt tocmai cum par. În plus, anumite gesturi nu sunt complete decât atunci când sunt făcute în mod natural (ex: când râdem cu adevărat apar riduri în jurul ochilor, riduri care nu apar în cazul unui „râs social”; frica direcționează sângele din extremități către mușchi, pentru a pregăti organismul pentru fugă sau luptă, motiv pentru care fața devine ușor palidă).

Și încercarea de a ascunde expresiile aferente unei emoții de bază poate fi evidentă pentru un ochi antrenat, viteza cu care acestea apar făcând imposibilă o mascare totală a “semnalelor” transmise de fețele noastre.

Sper că am reușit să îți arăt de ce, cu puțină atenție către limbajul nonverbal al celor din jur, poți fi mereu într-o poziție favorabilă. De multe ori poți avea o idee despre ceea ce gândesc ei cu adevărat, chiar dacă încearcă să ascundă acest lucru.

Advertisements